Istoria



    De acum al doilea deceniu stă mândră în simplitatea ei, pentru locuitorii săi, cea mai scumpă inimilor lor, Sfântul locaș ridicat în cinstea Adormirii Maicii Domnului, s. Coada Iazului, r-nul Sângerei.
     Creștinii de aici erau nevoiți să plece în alte părți de a-și hrăni și alina sufletele. Rânduindu-se însă pe toate după voia Sa sfântă, a venit ceasul când trebuia și în acest loc să se proslăvească numele Său cel Sfânt. În 1997 oamenii au ridicat o mică biserică în dealul satului ca să le fie drag ochilor privind la ea. Dar tainele lui Dumnezeu sânt necunoscute, căci ceva mai târziu, în toamna anului 1998 în jurul Bisericii sa adunat o mică obște monahală.
     Ca și orce început era anevoios și greu nefiind lucrurile necesare undei gospodării. Mulți au rămas uimiți când au văzut piatra de temelie a căminului obștesc. Tot astfel din truda surorilor mai pe urmă sa ridicat și al doilea cămin. În 2009 mănăstirea își recapătă bunăstarea sa. Între timp se mărește obștea mănăstirei sub stăruința stareței monahinea EUPRAXIA (Bojâi), ducând viață călugărească încă de la întemeierea acestei mănăstiri, fiind aleasă de obștea ei să stea în fruntea ei, susținută fiind de duhovnicul mănăstirei arhimandrit RAFAIL, starețul mănăstirei Sf. Prooroc Ilie s. Nicoreni.
     În timp și rugăciune viața lăuntrică a mănăstirei devine mai trainică. Sa discutat și întărit statutul mănăstirei și toate rânduielile vieții călugărești.
     Oamenii de bună credință mai onești și cei dornici de a ajuta chiar și cu bănuțul văduvei jertfind mănăstirei la construcția ei, dar și a animalelor formându-se o mică găspodărie.
     Mai important decât toate acestea este săvârșirea Sfinte Liturghii, care este săvârșită de către preoții slujitori din lume. Slujbele merg în ordine cum am arătat le Program Liturgic
     Obștea mănăstirei este alcătuită din 8 maici călugărițe, 12 ascultătoate. În mănăstire se află și 3 copii din familie vulnerabilă.
     Porțile mănăstirei sânt larg deschise pentru cei care doresc să pășească pragul ascultării în rândul călugărițelor, dar și a celor care doresc să-și lase scârba și durerea sufletului primind ajutor sufletesc și trupesc de la bunul Dumnezeu.